Era vara, era o noapte rece iar vantul sufla usor. Undeva mai departe de toti, ea statea, privea conturul peisajului prea bine cunoscut. O lacrima ii strabatea usor fata. Urmatoarea zi pleca, urmatoarea zi ar fi fost pe jumatate moarta, pentru ca parasea acel loc unde se simtea fericita. Pe fundal, se auzea melodia lor, melodia pe care au varsat lacrimi, melodia care au asculta'o in momentele grele, melodia care a facut'o mai puternica.
Tresare. O mana ii atinge usor spatele. Se intoarce. Este el. " Ce e ?" intreaba. " Nu'i nimic. O sa imi fie dor " raspunde ea. Volumul muzicii crestea. El se ridica, imbracat in obisnuitul zambet dulce, ii intinde mana si ii zice : Hai! . O ia in brate, secunde in care ea se roaga ca timpul sa stea in loc...lacrimile acum ii siroiesc...dar nu ii pasa. El o poarta usor prin aer, si ii spune " Te iubesc si o sa fiu mereu alaturi de tine. "
PS: Intamplarea este fictiva dar totusi este inspirata dintr'un fapt real.
Va pup >:D<
marți, 28 aprilie 2009
When you belive :)
Publicat de Sikaa:) la 11:45
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Ce trist Siko :(
Offfffffffff .
nu e trist..:) e frumos. it makes you dream away!
deci e superba:X:)
Prietenii stiu de ce :))
Offtopic: Ai un premiu la mine pe blog, daca vrei... te astept sa-l "ridici".
Trimiteți un comentariu